LANGOSI UNGURESTI

Ies perfect, e distractiv si mai ales gustos produsul final.

Reteta cu mare drag o pun la dispozitia voastra si sunt sigura de reusita. Faceti rost de dragoste, este simplu!

1 kg de faina, 600 ml apa calduta (se mai poate adauga daca se mai cere pana obtii un aluat elastic), 20-30 gr. de drojdie solida, 20 gr. de sare, 1 LG de zahar, 40 gr. de unt bun! usor topit.

Se face maiaua din drojdie, putina apa calduta, zahar si putina faina, se lasa la crescut, se pune peste faina, se adauga apa calduta si se amesteca tot. In 10 minute aluatul are timp sa se hidrateze, dupa care incepeti sa framantati impreuna cu untul topit care va usura dezlipirea aluatului de pe peretii vasului...se framanta bine pina cind aluatul devine un guguloi, se lasa la crescut dupa care se poate demara actiunea Langoasa. Se ia aluat cit pumnul din care se face o bila pe care, pe planseta infainata o intindeti cu socitorul in grosime de cca 2 mm...si se apreciaza dimensiunea tigaii...Se incinge bine de tot uleiul, care trebuie sa fie din belsug in tigaie astfel incat langoasa sa aiba loc sa se umfle  sa se rumeneasca frumos si uniform. Se arunca foaia de aluat in uleiul incins, unde se va umfla spectaculos, asa ca in pozele mele.

Dupa ce se rumenesc, langosii sunt foarte buni calduti...se servesc cu ce va place, usturoi, smantana si cascaval, dulceata, gem, nutela...etc...chiar si simpli sau dati prin zahara pudra.

Aluatul se poate pastra in frigider si cateva zile, intr-o punga sau un recipient inchis pentru a nu se usca. Langosii ies la fel de buni, ca in prima zi...sau chiar mai buni!

Incercati! e deconectant si distractiv..

GALUSTI CU PRUNE

Ce bine e sa ai o mama!...Cum multe retete de pe blog sunt invatate de la ea si aplicate de mine, de data aceasta este chiar mama autoarea acestor galusti minunate. M-am lins pe degete la propriu, am salivat prin curte caci nu mai erau gata odata!...si cind le-am prins pe masa..Doamnee...ce gust autentic, galusti caldute, aburinde si frumos mirositoare, o combinatie perfecta de ingrediente, un aluat echilibrat, ce sa mai...un produs finit perfect! 

Da! mai am o mama, priceputa, ambitioasa, mandra, gospodina desavarsita, cu multa putere si experienta, de la care inca mai invat atunci cand timpul imi permite si ma nimeresc pe ACASA. 

Dragii mei, cautati gusturile copilariei...la mama voastra acasa...daca mai exista!...daca nu, cu mare drag va impartasesc reteta mamei mele!

LA PAPANASI ACASA...

Stiati ca nimic nu este imposibil?? 

De cate ori nu ati servit la restaurant minunatii papanasi cu dulceata si smantana...si ce buni au fost...mmm. Mie cand mi s-a intamplat, am regretat ca de fiecare data i-am comandat la desert dupa alte feluri de mancare...si ii indesam cu lopata de teama sa nu ramana in farfurie...sa zicem ca inclinam un pic spre masochism caci cu greu mai rasuflam si reuseam sa ma mai ridic de pe scaun.

Gandind la ei, mi-am propus sa schimb ceva, astfel incat sa raman cu placerea maxima si sa renunt la a ma mai inbuiba ca nesatula. Asa ca mi-am dat silinta sa-i fac acasa, in liniste si cu pricepere...si sa-i servesc separat la o cana de cafea sau un ceai bun, in tihna...Reteta e geniala, gust original iar aprecierile sunt maxime, va garantez! Dragostea revine din toate colturile, chiar si ale lumii...💖!

Incercati si voi...e simplu, foarte simplu si destul de rapid!

2 paharele de iaurt, 2 oua intregi, 4 linguri de zahar, un virf de cutit de bicarbonat, coaja de lamaie, putina sare, vanilie, putina esenta de rom faina cat sa rezulte un aluat de consistenta unei smantani mai groase. Albusurile se bat spuma, se adauga zaharul, vanilia, esenta de rom si sarea, coaja de lamaie. Se adauga la sfarsit faina si se amesteca usor. Pentu obtinerea gogoselelor, se pune aluatul cu lingurita in uleiul incins foarte bine, ele se vor umfla rapid, se intorc singure caci stiu ce au de facut ;)....de aceea le iubesc! Cand devin aurii se scot pe un servetel pentru ca uleiul ramas pe ele sa fie absorbit.

Luati o galeata de smantana buna, se amesteca continutul cu zahar pudra si vanilie - dupa gust...mie de exemplu nu-mi place foarte dulce, caci dulceata care vine din urma..peste toata afacerea...e suficienta peste acest desert.

Din aceasta smantana se face un pat consistent pe farfurie in care se infig gogoselele dupa directia dorita, se pot lipi intre ele tot cu smantana daca nu vor sa stea frumos..dupa care turnati peste ele, dupa bunul plac, o dulceata de calitate! Eu am pus dulceata de merisoare facuta tot de mine....si daca se mai cere, puteti orna frumos cu putina frisca rezultatul final.

Asezati-va confortabil la masa, doar voi si cu papanasii...atat!...fara ciorbe si felul doi inaintea lor! Satisfactia e maxima!

DULCEATA DE MERISOARE

In goana dupa trufandale i-am gasit pe Peter & Heidi cu galetile pline de merisoare la margine de drum...undeva departe, departe, departe..Rumeni in obraji cu mainile patate, cu ochi verzi stralucitori, modesti, frumosi cu pielea arsa de soare m-au cucerit si fara sa ma gandesc prea mult am si proiectat in minte dulceata...bobitele fine, cu un gust aparte usor acrisor si care inca pastrau mirosul padurii imi alunecau rapid printre degete, ma fascinau, imi creau o senzatie placuta, le atingeam si ma minunam ...ca pot atinge atat de multe...

Doamne! cate lucruri minunate si bune exista pe lumea asta..iti multumesc!

3 kg de fructe au fost, le-am lasat 2 zile cu 3 kg de zahar pina si-au lasat siropul dupa care le-am pus la fiert impreuna cu un betisor de scortisoara. Am asteptat pina cand siropul s-a legat...am gustat...este prima data cand fac aceasta dulceata...e fina, siropul rosu aprins, aromata usor acrisoara, cred foarte buna de folosit ca topping...la inghetata, papanasi...de ce nu si in clatite!

TIMPUL ARONIEI

Dragii mei,

M-am hotarat din nou sa va scriu...azi, despre ARONIA sau SCORUSUL NEGRU cel responsabil cu minunatele fructe. De ce? pentru ca: in primul rand il am, il iubesc si nu ma despart de el pentru nimic in lume...e ca mitza de linga casa sau cainele salvat de pe acelasi camp ... si plantat in gradina mea unde...are loc toata lumea buna!

Acest arbust de care m-am indragostit fara sa ma gandesc prea mult, mi-a oferit in acest an din nou surpriza de a inflori si de a rodi, desi cu un destin asemanator, inradacinati in aceeasi tarana, ne-am dezradacinat..si am luat-o de la capat, intr-o lume mai buna , in tarana de ACASA!

Imi curg aceste randuri si le scriu pentru ca asa a fost! Insa ARONIA ramane ARONIA in simbioza cu mine, o ingrijesc si o apreciez la maxim...chiar daca la inceput nu eram atat de convinsa ca 6 bete pot face minuni.

Da, sunt fructe pline de vitamine cu un gust aparte, cu proprietati SUPERbenefice din care poti construi de la un simplu ceai, compot sau suc la o dulceata fina, deosebita careia ii poti da diverse destinatii...in clatite, ca topping pe inghetata, de ce nu pe o felie de paine prajita cu putin unt...si un ceai caldut iarna, intr-un iaurt etc. si  ce va mai trece prin cap. 

Insa cu o conditie doar,  sa faceti rost de fructe! 

Cu mare drag va impartasesc  SURSA de unde puteti procura acum, in acest timp...destul de scurt aceste fructe...punandu-va la dispozitie acest link

DULCEATA DE TRANDAFIRI

Una din cele mai rapide retete de dulceata este cea de trandafiri si, care pastreaza  autentic mirosul trandafirului de la inceput pina la consumul ei. De un rafinament aparte o asortez cu un ceai bun, pe o felie de paine prajita unsa cu putin unt la un mic dejun in plin rasfat.

Da, o iubesc deoarece o pot face, imi reuseste de fiecare  data, imi parfumeaza casa si sufletul.

Pregatirea ei nu presupune un timp indelungat, petalele se culeg usor, li se indeparteaza zona alba, se freaca cu zeama de la o lamaie, pina devin moi.

Eu am reusit sa culeg 645 grame de petale (de trandafir Damasc) pentru care este necesar 1 kg de zahar si 1/2 l apa. Se pun la fiert apa si zaharul iar dupa ce dau in clocot se adauga petalele. Se amesteca usor...timp in care adulmeci la maxim mirosul ce inunda casa...Dulceata fierbe pina cind siropul se leaga si capata o culoare intensa rosie....aproximativ 30 minute... se aseaza dulceata fierbinte direct in borcane, se inchid capacele si se acopera cu 3-4 servete textile pentru o racire lenta.

Dragii mei,

scriu cu mare bucurie in suflet, azi m-am reintilnit cu o buna prietena, fosta mea colega de liceu, mama spirituala a copilului meu...dupa ani si ani, cind nu am mai stiut una de alta din motive greu de explicat aici pe blog. Dupa o noapte luunga la telefon ne-am hotarit sa ne vedem..azi.., ma invirteam ca un titirez prin bucatarie imi revizuiam retetele pe creier, incercam din rasputeri sa-mi amintesc unde-mi sunt ustensilele...😱caci asta mi-e crucea fratilor!! nu ma intrebati de ce mi-am luat din nou un aragaz...de ce il  iubesc la maxim, cit de mare si misto e!...curaj Otilia, ai de ce!

L-am mai bagat eu in seama, timid ce-i drept...dar astazi chiar l-am pus la treaba....stiu ca merit, sint fericita!

A iesit o pizza lunga cit el si painea pentru bagels, neasteptat de buna si pufoasa...insa ca si data trecuta...am mincat-o goala..;)

Doua fiinte minunate....Ilinca si Georgiana, va pup si va multumesc pentru ca am petrecut impreuna aceasta zi!

da, da...sa nu uit reteta de aluat:

1,5 kg faina buna!!

1/4 unt de calitate

25 gr drojdie cub

30 gr sare neiodata

1 lingura de miere

500 -600 ml apa calduta

Din drojdie, miere, un pic de faina si putina apa se face maiaua, se adauga peste faina, se amesteca...se lasa 10 minute, apoi se adauga sarea...si se framianta cca 10 minute, se adauga treptat untul semitopit, se framinta bine aluatul pina devine o minge elastica. Se lasa la crescut, dupa care ii dati destinatia...in acest caz eu am facut blatul de pizza si 8 bagels.

Bagels am copt cca 30 de minte la 180 grade..inainte de coacere i-am uns cu ou batut si i-am presarat cu mac si seminte de susan...o nebunie..

BAGELS sau covrigii din coada cainilor....

De multe ori am auzit de  "cainii cu covrigi in coada!" Insa niciodata  nu i-am vazut asa dichisiti...decit separat, ori cainii ori covrigii...

Si mi-am amintit si de unii si de altii cind am vazut ce am realizat...dintr-un rest de aluat, bineinteles de paine..Da, da, tocmai ce mi-am amintit de noile forme pe care le-am abandonat  imediat ce le-am procurat si pe care nu le-am folosit niciodata...noroc cu primii fulgi de zapada care mi-au mijit in geam...si care, confirma ca iarna chiar vine..

Ce e mai fain in casa sa dai drumul la cuptor si sa bucuri atmosfera cu un miros de paine autentica, de casa, buna si calda....

Nici nu am apucat sa realizez si minunatul "bagel"caci dispar covrigii cum nici nu m-am gindit...nu nu...nu i-am insirat pe coada cainilor sa umble cu ei, pur si simplu au fost savurati din priviri mai intai.apoi apreciati la maxim! Tare mi-a mai crescut inima de placere si am promis ca mai fac..daca voi mai gasi macar unul azi ..promit ca fac si un bagel ...il pozez si vi-l ofer si voua!

Da, stiu.... reteta ! nimic deosebit! Un aluat de paine e suficient, la care puteti adauga si un pic de unt cca 50 gr, semintele preferate si nu uitati de ingredientul principal: dragostea! cei din jur il vor simti, si vor aprecia fiecare firmitura!

Dati-le timp sa creasca si in forme, apoi ungeti-i cu ou batut si presarati semintele pe ei. Se coc la inceput la foc maxim (200 C) cca 5-10 minute dupa care acesta se mai reduce eventual acoperiti covrigeii cu o foaie de copt sau staniol sa nu se rumeneasaca prea tare. 

Prima intrebare pe care am primit-o: "unde ai imbinat aluatul ca nu se vede?" :) asa e! nu am imbinat nimic, am facut o bila din aluat, am turtit-o apoi usor in palma si cu un deget am strapuns in centrul ei, dupa care am infipt-o in forma...asa mi-a venit sa fac nici macar nu am vazut pe undeva sa ma inspir...de aceea si eu m-am bucurat sa vad ce a iesit...

Incercati si voi! Aprecierile sint maxime!

COZONAC DE PASTE...fara zahar ;)

Imi iubesc cozonacul!

A iesit atit de frumos si gustos..incit m-am indragostit de el! 

E un aluat inca in experimentare, insa deja sint multumita, in primul rind pentru felul cum am reusit sa fac umplutura sa se lipeasca de aluat! exlus de data aceasta sa existe spatiu intre ea si aluat dupa coacere.

Povestesc acum despre aluatul pentru cozonac cu maia salbatica, o reteta proprie la care inca lucrez.

Am dorit sa obtin un cozonac aromat, afanat, frumos marmorat. 

Reteta a suferit modificari in sensul ca nu am mai ingreunat aluatul cu cantitatea de zahar pe care o ragasim in multele retete de pe net cit si in cartile de bucate...si am inlocuit-o cu siropul de stevie....dupa gust!...cind am considerat ca-mi place m-am oprit in a-l mai adauga...pur si simplu gustam din aluat. De asemenea si in umplutura zaharul l-am inlocuit cu sirop de artar...idem, dupa gust.

La umplutura efectiv am stat si m-am gindit:ce o poate face sa se lipeasca, sa adere perfect la aluat...e logic si foarte simplu...Va dati seama? astept raspunsurile voastre in mesaje...atita va pot spune ca albusul de ou nu e suficient...;)...am incercat metoda, functioneaza pentru un strat subtire de umplutura..insa pe mine nu ma satisface deplin...eu zic ca umplutura face toti banii la cozonac...daca nu e multa si aromata degeaba ne mai chinuim cu cozonacul...

TORT DE MERE..fara motiv! ;)

Cel mai simplu tort, si usor de digerat..e prima data cind il fac si a iesit exact cum mi l-am imaginat. Reteta e la indemana oricui.

8 mere potrivite

zahar 250 gr.

Optional: 

eu am pus peste mere un borcan de dulceata de mere pe care tot eu am produs-o, deoarece merele au fost cam acrisoare, citeva cirese albe din dulceata si simburi de migdale...e fain cind le gasesti pe acolo..;)...si putina scortisoara

Merele se curata, se taie bucati si aseaza pe fundul cratitei tapetate cu zaharul topit dar nu ars!..peste ele se pot pune diverse fructe dulci din dulceturi..eu am pus cirese si mere din dulceta. stafide, nuci, simburi de migdale...fiecare ce are si doreste sa fie..Se introduce cratita cu mere in cuptor la cca 180 grade pentru 20 minute pentru ca merele sa se inmoaie.

Intre timp se face un aluat de pandispan din 6 oua, 6 linguri de ulei, 6linguri de zahar, 6 linguri de faina, 1 lg de praf de copt, esenta de  vanilie, coaja de portocala, 1/2 lg de sare. Albusurile le-am batut spuma, am adaugat apoi  zaharulsi am continuat sa bat albususrile pina au devenit ferme, am adaugat galbenusurile ame
stecate cu uleiul, sarea, vanilia, coaja de portocala, am amestecat usor pina totul s-a omogenizat si apoi faina, am amestecat usor

Acest aluat l-am pus frumos peste merele coapte si am introdus totul la cuptor pentru 30 minute la 180 grade.

Se face testul cu scobitoarea, si daca e totul in regula se scoate cratita din cuptor si se lasa sa se raceasca un pic apoi se ia un platou rotund, se pune deasupra cratitei si tinute impreuna se rastoarna  totul astfel incit tortul sa se aseze direct pe platou si cratita sa ramina deasupra (mai tineti minte cum faceam forme de nisip la malul marii?? cam asa ne jucam si acum cu acest tort). Se lasa totul in aceasta pozitie pina se mai raceste un pic, apoi se inlatura cratita. Practic tortul se desprinde imediat ce e intors si ramine frumos pe platou cu merele deasupra. Dupa ce se va raci complet se va orna cu frisca dupa imaginatia fiecaruia...mie asa mi-a iesit, frumos frumos ...si abia astept sa-l devorez!!! bineinteles la o cana de ceai de mere si scortisoara...ince e frig afara...

A! si inca ceva...am facut un tort fara motiv!!!!! am avut timp!

LEMONLITIS BY OTILITIS 😋

Ador la maxim acest desert, e a doua oara cind il fac dupa o reteta pe care doar incerc sa mi-o imaginez pina cind simt gustul acela...dulce acrisor, usor racoritor...ohh da... si vacanta de la Saliris, caci de acolo mi-a venit toata inspiratia..
E destul de usor de realizat...De data aceasta am folosit 2 pachetele de pudding de lamaie, cu modificarea indicatiilor de pe verso...in sensul ca 1/3 din cantitatea de lichid rece in care a trebuit sa dizolv continutul plicului, a fost suc de lamaie. E totul dupa gust, am pus suc de lamaie si zahar (sau indulcitor) pina am obtinut ce am dorit.
Apoi gelatina am preparat-o din limonada si am adaugat putin turmeric pentru a accentua culoarea galbena. Aceasta gelatina o fac un pic mai dulce decit crema, pentru a contrasta un pic gusturile....si uite asa se obtine aceasta combinatie de dulce-acrisor, doua gusturi total distincte care dau savoarea acestui desert.
E un desert rece, e bun si iarna daca stai linga o soba...dar si mai bun e vara cind il scoti din frigider..si mai vrei unul si inca unul....e adorabil!

BRIOSE anti nervi

M-am enervat!..am venit, nu spun de unde, ca se prinde lumea...insa ce pot dezvalui e ca am ajuns acasa foooarte hotarita sa fac ceva bun...dar bun pentru ca, la ce participasem cu citeva ore in urma m-a convins!...da, sint ferm convinsa ca ce este facut in casa e bun facut, mult mai sanatos, mai atractiv si chiar distractiv! 

Draga Raftul bunicii, am accesat cu mare interes cadoul de la voi...functioneaza perfect! Am facut niste briose frumoase, gustoase..tocmai bune la cafea sau un ceai caldut...am schimbat chiar  si reteta! Si pentru ca ma tot  laud, o pun la dispozitie:

500 gr. faina
6 oua
350 gr. zahar
200 gr, unt
200 ml lapte
1/2 lg. sare neiodata
1/2 pachetel de praf de copt
1/ 2 pachetel de amoniu pentru prajituri
2 pliculete zahar vanilat
esenta de rom citeva picaturi
2 lg. cu virf de coaja de portocala, lamaie
50 gr caju zdrobit
fructe din dulceata pentru decor.
Tips: in faina am amestecat praful de copt si amoniul pentru prajituri

Cum le-am construit? cu drag si multa rabdare...

Am separat albusurile de galbenusuri. Am batut spuma cu mixerul (care are in dotare un tel micut)  albusurile, apoi am adaugat treptat zaharul si zaharul vanilat, rom si am continuat sa le mixez pina am obtinut o spuma ferma.  

Separat, am amestecat galbenusurile cu sare, coaja de lamaie si le-am introdus  in untul moale frecat la temperatura camerei. Usor am inceput sa adaug faina si lapte (caldut) pina cind am obtinut o pasta moale care se preta a fi amestecata cu albusurile batute spuma...nu am pus toata cantitatea de faina, ci doar pina am obtinut pasta despre care am scris. Am inceput sa le amestec usor, dupa care am adaugat restul de faina...si am continuat sa amestec usor, usor... Cind aluatul a devenit vizibil omogen am pus citeva bucatele de rahat, merisor, caju zdrobit...se pot pune si nuci, stafide,bucatele de ciocolata dar eu nu am avut in acel moment...

Se pot orna dupa preferinte..eu le-am pus in motz cite o cireasa din dulceata, iar pe unele am presarat caju zdrobit.

Am pus aluatul in tava pentru briose in hirtiutele speciale, am preincalzit cuptorul la 180 grade C si le-am copt pentru cca 30 de minute...

Chiar m-am calmat! iar cind le-am mincat...m-am lins pe degete la propriu!

De la mamica la mamica, pentru cei mici cite o painica...

Pornind de la provocarea din "Raftul Bunicii -pachetelul de scoala" am ales sa fac o paine deosebit de hranitoare, frumoasa si mai ales gustoasa cu care eu am cucerit o gramada de colegi de scoala ai fiicei mele, atunci cind venea momentul "share la pachetel"... Eram tare mandra cind imi spunea..."mama, ai iar feedback de la scoala pentru paine!" - ce putea  fi mai frumos?..imi imaginam deja cum, din pachetelul ei tisnea mirosul de paine de casa...si nu orice fel de paine, o paine buna, gustoasa pe care o maninci si simpla...

Painea pe care eu o propun are un continut de seminte diferite, in functie de gustul fiecaruia. Sunt seminte naturale, macinate, inglobate in aluat astfel incit in final sa imprime un gust aparte painii, cu un aport sanatos de vitamine, minerale, fibre...si bineinteles multa energie.

Reteta de paine nu este complicata, am folosit faina Raftulbunicii - Alba de grau superioara 000, care s-a comportat excelent atit in timpul framinatrii cit si al dospitului.

Deci: 750 gr. faina

400 ml apa calduta

1 pachetel de drojdie uscata bio (din dm)

15 gr. sare neiodata

1/3 pachet de unt (bun sa fie! sa miroasa a unt!)

75 gr. seminte crude de dovleac, in, mac, etc (+75 gr. de faina, 2-3 gr. drojdie uscata) - eu am facut painici din toate, separat si impreuna.

Am pus la framintat faina cu drojdia si apa, am lasat 10 minute dupa care am adaugat sarea si untul moale la temperatura camerei. Am mai framintat timp de 10 minute dupa care am lasat aluatul la dospit. Cind isi dubleaza volumul , aluatul poate fi modelat.

Separat, am macinat semintele, le-am amestecat cu inca 75 grame de faina si 2-3 grame de drojdie si putina apa pina am obtinut un aluat vizibil colorat de semintele macinate.

Din aluatul de paine am intins o fasie, peste care am adaugat fasia din aluatul cu seminte, am rulat si am asezat in tavite micile painici pe care le-am lasat sa creasca. Le-am copt in cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius pentru 10 minute, apoi la 150 grade Celsius pentru inca 20 de minute. Dupa ce painicile coapte se racesc, se pot taia in feliute spectaculoase, colorate care ii fascineaza pe copii. Bineinteles, pentru cine doreste, se pot face sandwich-uri cu  sunca, branza, cascaval etc.

Tot in "pachetelul de scoala", am propus si un mic desert - briose de casa, o reteta simpla si destul de rapida.

4 oua

4 linguri de ulei

1 pahar de zahar (pahar obisnuit de apa - cca 200 ml)

1 pahar de faina

un vf. de cutit de sare neiodata

1/2 praf de copt (bio de la dm)

zahar vanilat (bio de la dm)

coaja de lamaie

esenta de migdale

stafide, merisoare

pentru ornare - citeva cirese albe din dulceata (de casa)

Am separat galbenusurile de albusuri, am batut spuma albusurile cu sarea, am adaugat zaharul + zaharul vanilat si am continuat sa bat pina cind albusurile au devenit ferme. Galbenusurile le-am amestecat cu 4 linguri de ulei, apoi le-am turnat peste albusurile batute spuma, am adaugat faina  si am amestecat usor pina totul s-a omogenizat. Am pus stafidele, merisoarele si am asezat aluatul in formele de briose, le-am copt in cuptorul preincalzit la 180 grade pentru cca 20 de minute, pina cind s-a format o crusta ferma aurie. Inainte de a  scoate briosele  din cuptor am ornat repede cu ciresele si am mai lasat cca 5 minute.

Cind s-au racit le-am pudrat cu zahar.

Asta este tot, succesul este garantat!...chiar am cistigat..;) da, da...e adevarat!!!! ia uite:

On Thursday, August 31, 2017, 1:29:06 PM GMT+3, Claudia Neagoe wrote:

"Draga Otilia,

Retetele pregatite de tine ne-au impresionat si  te anuntam ca esti una dintre cele trei castigatoare ale premiilor noastre - un cos de picnic cu ustensile care sa te ajute in bucatarie (mixer de mana, tava, forme si suport pentru briose)! [...] preparatele tale  pot veni in ajutor si pentru mamicile aflate in cautare de idei...[...]

Cu drag,

Claudia & Alina

Echipa Raftul bunicii"

 

                                                            MULTUMESC, si... mai fac!

TARTA (alias Tort) DE MURE...

...de la mure mi se trage...da...o adevarata alta minune din gradina noastra...e timpul lor si uite cum devin iar vrednica, vrednicuta.

In fiecare zi le urmaresc pe cele coapte si le culeg cu mare drag...multumesc natura!

Si uite asa, in acest timp imi trec prin minte tot felul de idei...tarta, tort, dulceata...nimic nu trebuie ratat! asa ca azi am inceput cu tarta care a iesit atit de mare cit un tort! 😜...deci 2 in 1..

                                                                              

Repejor am incropit blatul - din clasicul pandispan  pe care l-am taiat in doua, o crema de vanilie realizata conform instructiunilor de pe plic 

(am folosit crema de tarte de la Costello), citeva prune, un pic de pepene rosu, citeva feliute de piersici....si bineinteles..MURELE, si,  geletina pentru tarte, apoi...multa imaginatie...iar frumosul nu intirzie sa apara!

 Tips: la crema am adaugat un pic de unt la temperatura camerei, coaja de lamaie si un strop de esenta de migdale.

DULCEATA DE ARONIA (scorus negru)

300 gr. fructe fara codite si spalate

240 gr, zahar

100 ml apa

O bucatica de scortisoara

2 plicuri de zahar vanilat   

Zeama de lamaie (½ lamaie stoarsa)

Fructele se desprind de pe codite, se spala si se imprastie zaharul peste ele. Se lasa pina  a doua zi.  Se pun la fiert cu apa (pe focul mic), bucatica de scortisoara si zaharul vanilat cca. 30 min, dupa care se incearca siropul pe o farfurioara. 

Daca picatura nu se mai scurge dupa ce se raceste, dulceata este gata. Se adauga zeama de lamaie si se mai lasa 5 minute sa fiarba.

Din aceasta cantitate de fructe iese doar un borcanel de 400 gr…eu atita am avut, mi-as fi dorit sa fie mai mult insa plantutele mele sint foarte tinere. (3 ani)

E prima data cind culeg aceste fructe si am ramas placut impresionata de produsul finit…o dulceata fina, aromata, cu o culoare rosu intens..foarte buna cred pentru papanasi, clatite, topping la inghetata…

 

Aronia sau scorusul negru..este arbustul care face aceste minunate fructe..Eu l-am primit cadou impreuna cu o mostra de gem de aronia atunci cind mi-am cumparat gardul viu. 

Nu eram foarte convinsa ca voi ajunge sa gust minunatele fructe…insa acum iata si dulceata. 

Daca aveti ocazia, cautati sa faceti rost de un astfel de pomisor, deloc pretentios dar foarte pretios!