COZONAC pufos Nr.14071970 ;)

Reteta de la A la Z

...da, recunosc, am facut si incercat cozonacul de nu stiu cite ori...si pot spune ca am reusit in final...sa ating sau sa ma apropii de perfectiune. Nu a fost usor, pornind de fiecare data de la convingerea ca, este o prajitura pretentioasa, laborioasa si foarte apreciata de cei care ajung la ea, in primul rind cu nasul, apoi cu mina...si in final cu gura, adulmecind-o, devorind-o...fara sa se gindeasca poate, cit inseamna sa atingi gustul si textura care ii confera perfectiunea.

Micile nereusite le-am pus pe seama ingredientelor pe care mi le puteam procura, ... ma refer aici la cele din supermarket (oua, ulei, lapte, drojdie) pe care le consider si acum  responsabile si vinovate intr-un fel de graficul nemultumirilor pe care le-am trait ani in sir.

Am cautat secrete, tips-uri, am citit zeci de site-uri si sfaturi disponibile in diverse surse de informare...reviste, carti de bucate, retete pe internet, filmulete...insa  de multe ori am constatat ca ceva lipsea...ceva era nespus...incercind si facind...si nereusind sa obtin ceea ce-mi doream, acel cozonac pufos a carui  textura sa se desprinda in fisii, fisiiiiiii.....

„Traditia romaneasca spune ca daca ai cozonac pe masa inseamnă ca sarbatoresti.”... „cozonacul, simbolul sarbatorilor romanesti”...ei da, cam asa este...insa important e sa ai si satisfactia reusitei...drept pentru care m-am pus sa fac cozonac si in afara momentelor de Craciun si Paste.

Si cum eram intr-o continua si disperata cautare de secrete ale cozonacului, eventual si o persoana dispusa de a le impartasi neconditionat...anul acesta in primavara...am gasit! Evrika!,  pot spune, am gasit la Dorina prietena mamei, si secretele si cozonacul!: ingredientele de la tara – oua si lapte – o reteta cu o cantitate de 2 pachete de unt la 1 kg de faina de care nu mai auzisem pina atunci, si vasul minunat in care ea il plamadea...TUPPERWARE...care asigura o dospire rapida  si sigura daca totul corespunde retetei (cca. 25 minute dupa care ii zboara capacul – pe buneeeee! – trebuie sa stai bine cu inima!). Bineinteles, restul ingredientelor trebuie sa fie de buna calitate – drojdie foarte proaspata, faina superioara.

Nu stiam nimic despre acest vas, despre Tupperware, asa ca am inceput sa caut si sa ma interesez...e la indemina oricui sa-l gaseasca (Google)...si apoi sa incerce sa-l achizitioneze, ceea ce am facut si eu. Convinsa fiind de calitatile si de perfomantele lui, mi-am promis o ultima incercare si un cozonac perfect urmind toate instructiunile Dorinei.

Cozonacul Nr.14071970, dospire rapida in vas Tupperware

Faina – 1 kg

Zahar – 300 gr.

Lapte – 500 ml

Unt – 2 pachete!

Oua – 4-5 bucati in functie de marime

Drojdie – 50 gr sau un pic mai mult

Sare - ½ lg

Zahar vanilat 2 pliculete

Rom

Coaja de la 1 portocala

Nuci

Stafide

Rahat

Mod de pregatire:

1. Se cerne faina (eu o cern de 2-3 ori pentru a fi superafinata)
2. Fac maiaua din drojdie, 1 lg de zahar si putina faina (din cantitatea retetei)
3. Separ albusurile de galbenusuri, si voi folosi doar galbenusurile pe care le amestec cu sarea.
4. Restul de zahar se pune pe foc impreuna cu laptele pentru a se topi. Dupa ce zaharul se topeste, se ia de pe foc, se adauga coaja de portocala, zaharul vanilat, putin rom.
5. Daca maiaua a crescut, se adauga peste faina si se amesteca usor cu aceasta. Se adauga laptele cu tot ce am introdus in el si continui sa amestec aceste ingrediente. Adaug apoi galbenusurile si omogenizez in continuare.
6. Topesc untul si incep sa-l adaug treptat, il incorporez in aluatul care s-a format, pina epuizez toata cantitatea.
7. Aluatul devine nelipicios fata de peretii vasului Tupperware, il framint prin rupere, ori cu o lingura cu dinti, ori cu mina...cum e mai usor.
8. Dupa ce aluatul capata un aspect omogen si uniform, ii dau pace, si-l las sa se odihneasca, sa creasca in vasul caruia ii inchid capacul si apoi il asez intr-un loc caldut. Vasele Tupperware asigura o dospire rapida, care se finalizeaza in cca 20- 25 min., si anume, cind capacul vasului va sari (culmea! Chiar sare! ...si pocneste :0) uite!
9. Cind aluatul a dospit, se aseza pe planseta de lucru (unsa cu putin ulei), se intinde cu palmele avind tava de cozonac in apropiere pentru a putea aprecia cit de mult sa-l intindem astfel incit sa incapa in tava.
10. Dupa preferinte, se face umplutura.
11. Se introduce cozonacul in 2 tavi mai mici, sau una mare, tapetate cu hirtie de copt, si se mai lasa la crescut 20 de minute. Nu trebuie sa atinga marginea tavii ca inaltime, caci el va mai creste si in cuptor. SAU!!!! se adapteaza reteta pentru 1,6 kg faina si vor rezulta 2 cozonaci mari in 2 tavi primitor de mari ...in conceptia mea COZONACUL e o entitate impunatoare! Tavile mici ii vor conferi un aspect de kek :(

Coacerea cozonacului reprezinta de asemenea o etapa foarte importanta pentru reusita acestuia. Se incinge cuptorul foarte bine, se introduce apoi tava cu cozonac si se incetineste focul, mediu spre minim. Timp de 20-25 de minute nu se va deschide usa cuptorului. Daca suprafata cozonacului a capatat o crusta aramie poate fi acoperita in continuare cu o foaie de copt, pentru a nu se arde. Daca cuptorul coace uniform, e un cuptor bun, timpul de coacere eu l-am apreciat la 45 de minute...insa poate fi mai lung. Incercati cu o scobitoare daca aluatul s-a copt...scobitoarea trebuie sa ramina uscata!

Dupa coacere, se scoate cozonacul din cuptor si se lasa sa se raceasca un pic in tava, la temperatura camerei (cca. 20 de minute) dupa care incercati cu grija sa extrageti cozonacul din ea, culcati-l pe o parte pentru a se raci in continuare, pe un gratar de lemn si acoperiti-l cu un servet curat. (atentie, servetul ar trebui sa nu fie impregnat cu mirosul detergentului cu care acesta a fost spalat....se va transmite la cozonac!)

Nu e simplu, dar e de incercat! Bafta!