In goana dupa trufandale i-am gasit pe Peter & Heidi cu galetile pline de merisoare la margine de drum...undeva departe, departe, departe..Rumeni in obraji cu mainile patate, cu ochi verzi stralucitori, modesti, frumosi cu pielea arsa de soare m-au cucerit si fara sa ma gandesc prea mult am si proiectat in minte dulceata...bobitele fine, cu un gust aparte usor acrisor si care inca pastrau mirosul padurii imi alunecau rapid printre degete, ma fascinau, imi creau o senzatie placuta, le atingeam si ma minunam ...ca pot atinge atat de multe...
Doamne! cate lucruri minunate si bune exista pe lumea asta..iti multumesc!
3 kg de fructe au fost, le-am lasat 2 zile cu 3 kg de zahar pina si-au lasat siropul dupa care le-am pus la fiert impreuna cu un betisor de scortisoara. Am asteptat pina cand siropul s-a legat...am gustat...este prima data cand fac aceasta dulceata...e fina, siropul rosu aprins, aromata usor acrisoara, cred foarte buna de folosit ca topping...la inghetata, papanasi...de ce nu si in clatite!
