PASTE 2017

Hristos a inviat!

Cum traditia trebuie respectata, si in acest an am sperat ca va fi din ce in ce mai bine cu...cozonacul...Pot sa afirm acest lucru ca s-a intimplat, lucrez cu drag la reteta Dorinei..si parca  ma apropii din ce in ce mai mult de realitate. Foarte gustosi au iesit cozonacii, mi-au parfumat din nou casa si mi-au umplut masa. Multa munca, energie, si satisfactie!

Hristos a inviat!

COZONAC FARA ZAHAR ;)

..ma obsedeaza, nu pot scapa de visul in care aceasta prajitura este cea mai mandra dintre prajituri...asa ca, din cind in cind incerc sa-l aduc in realitate.

Nu de mult, mi-am propus sa mai fac un cozonac, ce daca nu este ora Pastelui sau a Craciunului...pur si simplu imi exersez metoda si retetele fara zahar, iar  cafeaua de dimineata, va spun eu, e muuult mai buna cu o 'feliuta' de cozonac....asa ca asta!

E reteta cu maia, numai ca de data aceasta am folosit in loc de zahar putin sirop de stevie si 20 gr. de miere, dupa gust...si am eliminat  ouale in favoarea turmericului. E un cozonac lenes, dar nu mai lenes ca mine..caci l-am uitat noaptea pe masa la crescut si iata ce a iesit!..Niciodata nu reusesc sa repect reteta si nici timpul de executie, insa nu pot sa spun ca n-a iesit...poate ca acesta este cel mai mindru cozonac pe care l-am facut pina acum iar rezultatul il datorez in mare  parte temperaturii din camera si timpului prelungit in care el a crescut. Sint doar incercari, reusite spun eu!

UN ALT COZONAC :)))

...dupa ce am aflat ca e posibil sa faci si cozonac cu maia salbatica am asteptat cu nerabdare momentul in care sa-l incerc ...am studiat profund problema, am inteles, am calculat si transformat maiaua mea  100% hidratare in maia cu 50% ...si am inceput. Am parcurs toti pasii, zimbind cind imi dadeam seama de diferenta care aparea intre ceea ce facusem in trecut si ce faceam acum...incercam de fapt o reteta mult asemanatoare cu a mea, insa metoda cu totul alta. Toate ingredientele se pun in mod separat, in timpi diferiti, cu pauze de relaxare pentru aluat. Iar punctul culminant!!!...a fost cind...dupa atita truda metoda spune „Stop, aluatul trebuie tinut in frigider 10-15 ore” ...asta chiar contrazicea definitiv vechea metoda cind incingeam bucataria la maxim, inchideam usile si geamurile si, asteptam o zi sa-mi creasca cozonacul.  Am clipit nervos, am deschis usa larg de la frigider, l-am introdus pe „individ” si i-am programat o intilnire a doua zi la temperatura camerei...;(

dupa coacere ;)

In zori, resemnata in fata unei astfel de metode pe care imi propusesem s-o urmez fara sa deviez cu o secunda macar, de data aceasta, cu ochii larg deschisi,...cu mina intinsa catre usa frigiderului mi-am extras opera....un aluat beton din care abia puteam sa rup.  L-am intins cu palmele si am uns cu niste crema de ciocolata fara sa ma ostenesc macar sa fac o umplutura mai nobila. L-am rulat rapid si l-am pus intr-o forma de silicon cu gindul sa uit de el pentru vreo 4-5 ore...si am uitat, chiar am plecat de acasa, nici macar o privire in urma mea...

La intoarcere semnele erau dintre cele mai bune...aluatul crescuse un pic peste tava, la temperatura camerei de cca 20 grade. Am incins cuptorul si l-am pus la copt. Era atit de frumos, nu-mi venea sa cred...gindindu-ma la conditiile deloc speciale in care l-am plamadit. O minune! Sarmanul, cind a dat de caldura din cuptor a crescut inca o data cit tava...uimitor! maiaua mea isi facuse treaba...mi-au tisnit instantaneu cele mai bune si curate ginduri de multumire catre o persoana pe care desi nu o cunosc personal a pus la dispozitia noastra un studiu personal pe care ni-l impartaseste cu mare drag.

micul monstru

Pentru reteta si indicatii:

de studiat video   aici

si link la codruta

conversia maielei se poate studia aici

maiaua (alba) 50% hidratare se incorporeaza in aluat

COZONAC pufos Nr.14071970 ;)

Reteta de la A la Z

...da, recunosc, am facut si incercat cozonacul de nu stiu cite ori...si pot spune ca am reusit in final...sa ating sau sa ma apropii de perfectiune. Nu a fost usor, pornind de fiecare data de la convingerea ca, este o prajitura pretentioasa, laborioasa si foarte apreciata de cei care ajung la ea, in primul rind cu nasul, apoi cu mina...si in final cu gura, adulmecind-o, devorind-o...fara sa se gindeasca poate, cit inseamna sa atingi gustul si textura care ii confera perfectiunea.

Micile nereusite le-am pus pe seama ingredientelor pe care mi le puteam procura, ... ma refer aici la cele din supermarket (oua, ulei, lapte, drojdie) pe care le consider si acum  responsabile si vinovate intr-un fel de graficul nemultumirilor pe care le-am trait ani in sir.

Am cautat secrete, tips-uri, am citit zeci de site-uri si sfaturi disponibile in diverse surse de informare...reviste, carti de bucate, retete pe internet, filmulete...insa  de multe ori am constatat ca ceva lipsea...ceva era nespus...incercind si facind...si nereusind sa obtin ceea ce-mi doream, acel cozonac pufos a carui  textura sa se desprinda in fisii, fisiiiiiii.....

„Traditia romaneasca spune ca daca ai cozonac pe masa inseamnă ca sarbatoresti.”... „cozonacul, simbolul sarbatorilor romanesti”...ei da, cam asa este...insa important e sa ai si satisfactia reusitei...drept pentru care m-am pus sa fac cozonac si in afara momentelor de Craciun si Paste.

Si cum eram intr-o continua si disperata cautare de secrete ale cozonacului, eventual si o persoana dispusa de a le impartasi neconditionat...anul acesta in primavara...am gasit! Evrika!,  pot spune, am gasit la Dorina prietena mamei, si secretele si cozonacul!: ingredientele de la tara – oua si lapte – o reteta cu o cantitate de 2 pachete de unt la 1 kg de faina de care nu mai auzisem pina atunci, si vasul minunat in care ea il plamadea...TUPPERWARE...care asigura o dospire rapida  si sigura daca totul corespunde retetei (cca. 25 minute dupa care ii zboara capacul – pe buneeeee! – trebuie sa stai bine cu inima!). Bineinteles, restul ingredientelor trebuie sa fie de buna calitate – drojdie foarte proaspata, faina superioara.

Nu stiam nimic despre acest vas, despre Tupperware, asa ca am inceput sa caut si sa ma interesez...e la indemina oricui sa-l gaseasca (Google)...si apoi sa incerce sa-l achizitioneze, ceea ce am facut si eu. Convinsa fiind de calitatile si de perfomantele lui, mi-am promis o ultima incercare si un cozonac perfect urmind toate instructiunile Dorinei.

Cozonacul Nr.14071970, dospire rapida in vas Tupperware

Faina – 1 kg

Zahar – 300 gr.

Lapte – 500 ml

Unt – 2 pachete!

Oua – 4-5 bucati in functie de marime

Drojdie – 50 gr sau un pic mai mult

Sare - ½ lg

Zahar vanilat 2 pliculete

Rom

Coaja de la 1 portocala

Nuci

Stafide

Rahat

Mod de pregatire:

1. Se cerne faina (eu o cern de 2-3 ori pentru a fi superafinata)
2. Fac maiaua din drojdie, 1 lg de zahar si putina faina (din cantitatea retetei)
3. Separ albusurile de galbenusuri, si voi folosi doar galbenusurile pe care le amestec cu sarea.
4. Restul de zahar se pune pe foc impreuna cu laptele pentru a se topi. Dupa ce zaharul se topeste, se ia de pe foc, se adauga coaja de portocala, zaharul vanilat, putin rom.
5. Daca maiaua a crescut, se adauga peste faina si se amesteca usor cu aceasta. Se adauga laptele cu tot ce am introdus in el si continui sa amestec aceste ingrediente. Adaug apoi galbenusurile si omogenizez in continuare.
6. Topesc untul si incep sa-l adaug treptat, il incorporez in aluatul care s-a format, pina epuizez toata cantitatea.
7. Aluatul devine nelipicios fata de peretii vasului Tupperware, il framint prin rupere, ori cu o lingura cu dinti, ori cu mina...cum e mai usor.
8. Dupa ce aluatul capata un aspect omogen si uniform, ii dau pace, si-l las sa se odihneasca, sa creasca in vasul caruia ii inchid capacul si apoi il asez intr-un loc caldut. Vasele Tupperware asigura o dospire rapida, care se finalizeaza in cca 20- 25 min., si anume, cind capacul vasului va sari (culmea! Chiar sare! ...si pocneste :0) uite!
9. Cind aluatul a dospit, se aseza pe planseta de lucru (unsa cu putin ulei), se intinde cu palmele avind tava de cozonac in apropiere pentru a putea aprecia cit de mult sa-l intindem astfel incit sa incapa in tava.
10. Dupa preferinte, se face umplutura.
11. Se introduce cozonacul in 2 tavi mai mici, sau una mare, tapetate cu hirtie de copt, si se mai lasa la crescut 20 de minute. Nu trebuie sa atinga marginea tavii ca inaltime, caci el va mai creste si in cuptor. SAU!!!! se adapteaza reteta pentru 1,6 kg faina si vor rezulta 2 cozonaci mari in 2 tavi primitor de mari ...in conceptia mea COZONACUL e o entitate impunatoare! Tavile mici ii vor conferi un aspect de kek :(

Coacerea cozonacului reprezinta de asemenea o etapa foarte importanta pentru reusita acestuia. Se incinge cuptorul foarte bine, se introduce apoi tava cu cozonac si se incetineste focul, mediu spre minim. Timp de 20-25 de minute nu se va deschide usa cuptorului. Daca suprafata cozonacului a capatat o crusta aramie poate fi acoperita in continuare cu o foaie de copt, pentru a nu se arde. Daca cuptorul coace uniform, e un cuptor bun, timpul de coacere eu l-am apreciat la 45 de minute...insa poate fi mai lung. Incercati cu o scobitoare daca aluatul s-a copt...scobitoarea trebuie sa ramina uscata!

Dupa coacere, se scoate cozonacul din cuptor si se lasa sa se raceasca un pic in tava, la temperatura camerei (cca. 20 de minute) dupa care incercati cu grija sa extrageti cozonacul din ea, culcati-l pe o parte pentru a se raci in continuare, pe un gratar de lemn si acoperiti-l cu un servet curat. (atentie, servetul ar trebui sa nu fie impregnat cu mirosul detergentului cu care acesta a fost spalat....se va transmite la cozonac!)

Nu e simplu, dar e de incercat! Bafta!

copaia de lemn....

..cati dintre noi o mai folosim??? sau cati dintre noi stim ce este?..am cautat o definitie din dex:  troaca din lemn cu diferite intrebuintari: framintatul  painii, leagan pentru bebeleusi sau pur si simplu albie de spalat...rastalmacind definitia de acolo...

Ei bine, eu intotdeauna am asociat-o cu un obiect cu proprietati deosebite din simplul motiv ca este din lemn. Mai pun la socoteala si forma ei concava, data de cel ce i-a gasit intrebuintarea modelind-o din trunchiul de copac.

...de ce am cumparat-o? fiindca mi-a fost drag s-o am! si nu  numai, am vrut sa revin la tehnicile vechi nu neaparat de framintare a aluatului de paine sau de cozonac, ci, mai ales al acelora de odihna si de crestere ale acestora... nu mica mi-a fost mirarea si bucuria sa constat ca acolo, in copaie, are loc surpriza...surpriza pe care o voi posta cit de curind posibil..