Reteta de la A la Z
...da, recunosc, am facut si
incercat cozonacul de nu stiu cite ori...si pot spune ca am reusit in
final...sa ating sau sa ma apropii de perfectiune. Nu a fost usor, pornind de
fiecare data de la convingerea ca, este o prajitura pretentioasa, laborioasa si
foarte apreciata de cei care ajung la ea, in primul rind cu nasul, apoi cu
mina...si in final cu gura, adulmecind-o, devorind-o...fara sa se gindeasca
poate, cit inseamna sa atingi gustul si textura care ii confera perfectiunea.
Micile nereusite le-am pus pe
seama ingredientelor pe care mi le puteam procura, ... ma refer aici la cele
din supermarket (oua, ulei, lapte, drojdie) pe care le consider si acum responsabile si vinovate intr-un fel de
graficul nemultumirilor pe care le-am trait ani in sir.
Am cautat secrete, tips-uri, am
citit zeci de site-uri si sfaturi disponibile in diverse surse de
informare...reviste, carti de bucate, retete pe internet, filmulete...insa de multe ori am constatat ca ceva lipsea...ceva era nespus...incercind
si facind...si nereusind sa obtin ceea ce-mi doream, acel cozonac pufos a
carui textura sa se desprinda in fisii,
fisiiiiiii.....
„Traditia romaneasca spune ca
daca ai cozonac pe masa inseamnă ca sarbatoresti.”... „cozonacul, simbolul
sarbatorilor romanesti”...ei da, cam asa este...insa important e sa ai si
satisfactia reusitei...drept pentru care m-am pus sa fac cozonac si in afara
momentelor de Craciun si Paste.
Si cum eram intr-o continua si
disperata cautare de secrete ale cozonacului, eventual si o persoana dispusa de a le
impartasi neconditionat...anul acesta in primavara...am gasit! Evrika!, pot spune, am gasit la Dorina prietena
mamei, si secretele si cozonacul!: ingredientele de la tara – oua si
lapte – o reteta cu o cantitate de 2 pachete de unt la 1 kg de
faina de care nu mai auzisem pina atunci, si vasul minunat in care ea
il plamadea...TUPPERWARE...care
asigura o dospire rapida si sigura daca
totul corespunde retetei (cca. 25 minute dupa care ii zboara capacul – pe buneeeee!
– trebuie sa stai bine cu inima!). Bineinteles, restul ingredientelor trebuie
sa fie de buna calitate – drojdie foarte proaspata, faina superioara.
Nu stiam nimic despre acest vas,
despre Tupperware, asa ca am inceput sa caut si sa ma interesez...e la indemina
oricui sa-l gaseasca (Google)...si apoi sa incerce sa-l achizitioneze, ceea ce
am facut si eu. Convinsa fiind de calitatile si de perfomantele lui, mi-am
promis o ultima incercare si un cozonac perfect urmind toate instructiunile
Dorinei.
Cozonacul Nr.14071970, dospire
rapida in vas Tupperware
Faina – 1 kg
Zahar – 300 gr.
Lapte – 500 ml
Unt – 2 pachete!
Oua – 4-5 bucati in functie de
marime
Drojdie – 50 gr sau un pic mai
mult
Sare - ½ lg
Zahar vanilat 2 pliculete
Rom
Coaja de la 1 portocala
Nuci
Stafide
Rahat
Mod de pregatire:
- Se cerne faina (eu o cern de 2-3 ori pentru a fi
superafinata)
- Fac maiaua din drojdie, 1 lg de zahar si putina
faina (din cantitatea retetei)
- Separ albusurile de galbenusuri, si voi folosi
doar galbenusurile pe care le amestec cu sarea.
- Restul de zahar se pune pe foc impreuna cu laptele
pentru a se topi. Dupa ce zaharul se topeste, se ia de pe foc, se adauga
coaja de portocala, zaharul vanilat, putin rom.
- Daca maiaua a crescut, se adauga peste faina si se
amesteca usor cu aceasta. Se adauga laptele cu tot ce am introdus in el si
continui sa amestec aceste ingrediente. Adaug apoi galbenusurile si
omogenizez in continuare.
- Topesc untul si incep sa-l adaug treptat, il
incorporez in aluatul care s-a format, pina epuizez toata cantitatea.
- Aluatul devine nelipicios fata de peretii vasului
Tupperware, il framint prin rupere, ori cu o lingura cu dinti, ori cu
mina...cum e mai usor.
- Dupa ce aluatul capata un aspect omogen si uniform,
ii dau pace, si-l las sa se odihneasca, sa creasca in vasul caruia ii
inchid capacul si apoi il asez intr-un loc caldut. Vasele Tupperware asigura o
dospire rapida, care se finalizeaza in cca 20- 25 min., si anume, cind
capacul vasului va sari (culmea! Chiar sare! ...si pocneste :0) uite!
- Cind aluatul a dospit, se aseza pe planseta de
lucru (unsa cu putin ulei), se intinde cu palmele avind tava de cozonac in
apropiere pentru a putea aprecia cit de mult sa-l intindem astfel incit sa
incapa in tava.
- Dupa preferinte, se face umplutura.
- Se introduce cozonacul in 2 tavi mai mici, sau una
mare, tapetate cu hirtie de copt, si se mai lasa la crescut 20 de minute.
Nu trebuie sa atinga marginea tavii ca inaltime, caci el va mai creste si in cuptor. SAU!!!! se adapteaza
reteta pentru 1,6 kg faina si vor rezulta 2 cozonaci mari in 2 tavi
primitor de mari ...in conceptia mea COZONACUL e o entitate impunatoare!
Tavile mici ii vor conferi un aspect de kek :(
Coacerea cozonacului reprezinta
de asemenea o etapa foarte importanta pentru reusita acestuia. Se incinge
cuptorul foarte bine, se introduce apoi tava cu cozonac si se incetineste
focul, mediu spre minim. Timp de 20-25 de minute nu se va deschide usa
cuptorului. Daca suprafata cozonacului a capatat o crusta aramie poate fi acoperita
in continuare cu o foaie de copt, pentru a nu se arde. Daca cuptorul coace
uniform, e un cuptor bun, timpul de coacere eu l-am apreciat la 45 de
minute...insa poate fi mai lung. Incercati cu o scobitoare daca aluatul s-a
copt...scobitoarea trebuie sa ramina uscata!
Dupa coacere, se scoate cozonacul
din cuptor si se lasa sa se raceasca un pic in tava, la temperatura camerei (cca. 20 de
minute) dupa care incercati cu grija sa extrageti cozonacul din ea, culcati-l
pe o parte pentru a se raci in continuare, pe un gratar de lemn si acoperiti-l
cu un servet curat. (atentie, servetul ar trebui sa nu fie impregnat cu mirosul
detergentului cu care acesta a fost spalat....se va transmite la cozonac!)
Nu e simplu, dar e de incercat!
Bafta!